sambata cu fata-n sus

Posted on Saturday, August 22nd, 2009 at 23:04

Motto:

Si plecau, la anumite soroace,

la vanatoare de dusmani;

si-i spuneau razboiul sacru.

(Julio Cortazar – La noche boca arriba)

fetita, mirata, nu intelegea de ce trebuie sa se roage. “pentru ca Dumnezeu are grija de noi”, ii raspundea taica-sau. “dar noi suntem multi, cum poate el sa aiba grija de toti?”, intreba ea, neincrezatoare. “ne trimite fiecaruia cate un inger pazitor”, venea prompt, raspunsul. “si unde sta ingerul asta pazitor?”… “noi nu-l vedem, dar el sta mereu in spatele nostru”.

atunci, fetita lua prima hotarare importanta din viata ei: sa nu mai doarma pe spate, ca sa nu-l doara aripile pe inger…

… amanasem inceputul haituielii de mila prazii, si pentru ca inca n-am uitat prima hotarare importanta pe care-am luat-o in viata asta.

odata pornita, vanatoarea imi aduse gust de sudoare picurata in josul fruntii si miros de sange si frica. trecusem de punctul in care m-as mai fi putut opri, apropierea de prada pana sa-i simt caldura, respiratia haotica a fiintei incoltite, incercarile ei de a scapa izbindu-se cu spatele in zid, imi trezisera bucuria de a aplica lovituri directe impersonale, pentru ca provocau panica si se reflectau in intentia de a schimba strategia, a-mi abate atentia si adormi banuielile si nu mi se puteau intoarce impotriva, acuzator.

atunci am inceput sa-mi alimentez tenebrele – am citit Istoria canibalismului (nu strambati din nas, cu totii avem cate un monstru de hranit, unora le curg balele la porno sau la snuff, altii asculta black…) si m-am apucat de Michel Foucault, am devorat capitolele despre suplicii si trupul condamnatilor si m-am oprit. voiam sa-mi pastrez curiozitatea epistemica, inainte de a deveni patologica.

apoi mi-am abandonat prada, am lasat-o sa se descurce cu viata ei.

stersesem linia subtire dintre real si latent si mi-era teama ca fetita si ingerul ei cu aripile nestrivite se vor fi ratacit prin vreo jungla, se vor fi impotmolit prin vreo mlastina, si vor fi fost asteptand, ghemuiti la pamant, sa-i ajunga aztecii, si atunci m-ai oprit: “stii ce imi place la tine? you have a soothing quality”

You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a reply

Name (*)
Mail (will not be published) (*)
URI
Comment