Spectacolul coregrafului Hamid Ben Mahi e o extensie interdisciplinara a culturii hip-hop, cu proiectii, monologuri, dans… care vorbeste despre discriminare, maturizare, selectie a propriului sistem de valori, constructie a sinelui. S-a intamplat aseara la Luceafarul, poftim si voua o feliuta.
PS e primul post pe noul teren de joaca si trebuie sa-i multumesc Dianei din Iuchei pentru ca mi-a mutat aici gandurile, panglicile, visele, mingile
ori eu mi-am supraestimat toleranta, atunci cand mi-am zis ca nu ma sochez prea usor, ori cine-a pus eticheta asta s-a plictisit la jumatatea filmului si-a plecat la culcare, astfel incat n-a vazut momentul in care Osbourne Cox il impusca pe patronul salii de fitness pe motiv ca reprezinta prostia impotriva careia luptase toata viata, si pentru ca bietul nefericit e doar ranit si incearca sa scape, ii crapa capul c-o bardita
Desi absurdul e la el acasa, ca si in Barton Fink, Fargo si Big Lebowski, Burn After Reading nu-i o capodopera, mai ales daca astepti mult de la filmele noir, iar Ethan si Joel Coen cu siguranta au fixat deja standardele ceva mai sus…
